Zilele de organizare

Eu și Constantin am ales să organizăm Cununia noastră civilă în familie, în curtea părinților mei de la Băicoi. Am avut 40 de invitați minunați și a avut loc pe 25 iunie 2022, în sâmbăta de după Sânziene. Ne-am ocupat noi de tot: eu am făcut câteva prăjituri și tortul despre care voi povesti zilele viitoare, am închiriat mesele și scaunele, am imaginat decorurile și aranjamentele, am fost de 100 de ori la cumpărături, am cules flori de pe deal și am pus totul cap la cap; mamele s-au ocupat de mâncare și înainte de eveniment și la cununie, iar băieții s-au ocupat de muzică,  băutură,  aranjarea curții, gheață, lumini, grătar și voie bună! Ce să mai, o echipă pe cinste!

Toate pregătirile au durat 3 zile și tot ce am ales sa facem am ales pentru că înseamnă ceva, totul are atribuit un simbol și o simbolistică. Cred foarte mult în originile și legăturile noastre cu străbunii noștri parcă toate aceste evenimente importante în viața sunt o altă punte cu ei, și noi facem ce au făcut ei, în alt stil și în altă manieră,  dar aducându-ne aminte de ei și învățând pe parcursul vieții de la ei.

As avea atât de multe de zis despre Sânziene și flori și sărbătoare și cununie și veșmânt și istorie de familie și zestre că mi-am facut blog! Până atunci vă mai spun că pe lângă familiile noastre am avut ajutoare de nădejde în prietenii nostri: Nicoleta Stoica, Nicu Untescu, Florina Dumitrache și Bogdan Drumea care ne-au ajutat cu organizarea și cu minunatele fotografii pe care le veți vedea si cărora le suntem foarte recunoscători.

Tortul și Prăjiturile

A fost o mare bucurie sa ne organizăm noi cununia și pentru că debordam de energie mi-am pus la treaba și pasiunea pentru făcut prăjituri.

Am ales sa îmi coc propriul tort la cununie și să fac unul cum nu mai făcusem până atunci, cu trei etaje. Mari emoții am avut încă din dimineața când am început sa coc fiecare blat în parte. Intr-o zi am copt toate blaturile tortului și celelalte prăjituri și următoarea zi le-am asamblat și tortul a fost mirific, a stat grațios cu toate cele 3 etaje, fără să se clatine măcar un pic în fața emoțiilor și trăirilor noastre! 

Pentru că petrecerea a avut loc în grădină, de Sânziene și cu dress code IA #lablouseroumaine, am amenajat curtea în culori calde, de vară, care să complementeze piesa de rezistență, IA mea lăsată moștenire de bunica. De aceea buchetul meu și tortul au avut roșu ca și culoare principală.

Tortul a avut blat de Red Velvet Cake pe care l-am însiropat cu nes și ornat cu o combinație de Ermine Icing și Creme Cheese Frosting. Vroiam sa îl ornez cu flori naturale din grădină, dar după ce au ajuns invitații nu am mai apucat. S-a mâncat oricum!!

Am mai facut un Lemon Pound Cake cu mac, ușor, de vară și cu o pronunțată aromă de lămâie. Și pentru o notă ușor orientală am mai copt o prajitura de la minunata Nigella Lawson, o prăjitură cu pere, fistic și apă de trandafiri pe care am ornat-o cu petale de trandafiri de dulceață din grădina mamei. O delicatesă!

Dacă v-am făcut poftă de prăjituri, stați aproape sa vedeți și cum am decorat curtea și masa, cum a decurs cununia și ce am ales sa port în această zi speciala!

Înainte sa ajungă invitații

În ziua cununiei am avut de amenajat tot ce era de finețe și detaliu, toate presupuneau atenție mare și migală, timpul se scurgea repede și emoțiile creșteau vertiginos ca și căldura de afară. Până la ora 13:00 când trebuiau sa ajungă primii invitați trebuia ca mesele sa fie pregătite, barul cu cocktail-uri sa fie amenajat, masa cu prăjituri să fie încărcată cu toate bunătățile, havuzul cu bere să fie plin cu gheață, băuturile toate sa fie reci, grătarul sa fie pe poziții, noi toți sa fim îmbrăcați și eu, mai ales, sa fiu fresh, machiată și îmbrăcată, gata de primirea invitaților și a primarului.

Cred că cel mai fain lucru la o cununie organizată acasă este că nu trebuie sa ne ducem noi la primărie, ci vine primăria la noi! Toată lumea a venit la noi acasă și noi am fost într-un mediu cunoscut și drag și asta ne-a făcut sa ne simțim mult mai liniștiți.

Toate culorile și aranjamentele alese mi se pare că s-au combinat și integrat de minune în spațiu pentru că toate au avut un punct central de inspirație: sărbătoarea Sânzienelor și IA de la bunica. Galbenul nu putea lipsi, întrucât acesta se găsește și în cusătura iei și în floarea de sânziană și în bucuria Soarelui.

Un alt element important pe care l-am integrat în decor a fost perdeaua de panglici colorate care ține loc aici de portal. Semnificația porții sau a portalului este una de mare însemnătate pentru mine. Trecerea prin poartă este, cel mai adesea în sens simbolic, o trecere de la profan la sacru. Acesta este înțelesul porților catedralelor. Cununia este în viziunea mea tot o trecere, marchează schimbarea statutului, întrarea pe un nou drum în care nu mai ești singur, ci împreună, trecerea de la relație la familie și de la iubiți la soț și soție.

Panglicile au și ele semnificații ascunse, acestea fiind apropiate de simbolistica nodului și a legăturii ce se întărește la cununie intre cei doi soți. Portalul de panglici înnodate mai poate face, în viziunea mea, legătura dintre Pământ și Cer, de unde bunica vedea că port IA de la ea.

Am spus DA!

 

Mai am câteva lucruri importante să vă povestesc de la cununie, mai ales de ce am ales sa port această ținută si ce simbolizează ea, însă la capitolul “Am spus DA! ” vă las pe voi sa citiți fericirea de pe chipurile noastre.

Am fost foarte emoționați și nu ne imaginam cum va fi acest moment, însă am avut lângă noi cei mai minunati nași și toți oamenii care ne-au susținut și ne-au fost alături și atunci când am realizat asta emoțiile s-au disipat și am fost amândoi siguri și confidenți.

Am spus DA amândoi din toată inima și momentul a fost scurt și a trecut repede, ca toate momentele intense și de neuitat!

Recunoștință, bucurie și multă fericire e ceea ce simt când ma gândesc la aceste momente și la tot ce am organizat împreună în acele zile. Ma gândesc ca ar fi minunat să putem organiza asa ceva și pentru alți îndrăgostiți de culori și de natură!

Povestea IEI

 

Bunica își dorea tare mult să trăiască să mă vadă mireasă și să joace hore la nunta mea, însă firul vieții ei s-a terminat la scurt timp după ce ne-am logodit. De aceea am avut-o în gând și m-am inspirat din poveștile și istoria lăsată de ea la organizarea cununiei.

Bunica era din Nămăiești, un sat imediat după Câmpulung Muscel și mi-a lăsat moștenire costumul popular complet al mamei ei. Pentru mine acest costum a fost mereu o sursă de fascinație și nu aveam voie sa îl port decât cu acordul ei. Atunci poate nu înțelegeam de ce atâta strictețe, dar acum îl păzesc și eu ca pe ochii din cap.

Tot ceea ce facem cred că facem cu un rost, cu un motiv și cu semnificație, de aceea am ales sa port IA bunicii și marama la Cununia noastră de Sânziene.  O onoare mai mare nu cred că i-as fi putut aduce bunicii care mi-a lăsat așa o moștenire culturală și de familie.

Noi suntem ceea ce ne-au lăsat și învățat străbunii noștri, simt această legătură parcă și mai profund de când Bunica nu mai e și găsesc în asta multă inspirație pentru devenirea mea artistică. Am ales două fotografii de familie care mi-au stat bază pentru alegerea portului la cununie: cea cu bunicul meu, Zahn Ludwig, jumătate elvețian care presupun că are in jur de 9 ani în fotografie (în jurul anilor 1932), de unde am luat modelul de fustă plisată purtată de străbunica la nunta surorii ei și poza în care Bunica Aglaia are un an (1937) și este ținută în brațe de sora bunicii ei. Mama bunicii mele, cea din dreapta, poartă exact IA pe care o port eu astăzi.

IA mai avea mici părți din model neterminate și Bunica cu câțiva ani în urmă a completat cusătura și i-a cusut un nou guleraș ca eu să păstrez IA completă. Nu îmi dau seama ce fel de model este acesta de pe IE, nu imi seamănă cu nimic din ce am văzut până acum, nici ca formă,  nici ca paletă cromatică. Presupun că este o ie cusută sub influența modei atelierelor de țesut pe care Casa Regală a Reginei Maria le avea în zonă.

Marama e lungă de 3,60 m și e țesută din borangic, cum se purta în zona Muscelului. Aici, în contextul căsătoriei, marama este de o importanță majoră, deci ea nu este doar o completare estetică a cămășii, ci o purtătoare de simbol, la fel ca și legătoarea de cap de care este prinsă.

Marama este semnul ce marchează trecerea din rândul fetelor în cel al femeilor măritate. În ceremonia tradițională a nunții la români, acest moment al “învelirii” era și este foarte important, marcând un rit de trecere. Cu alte cuvinte, acoperirea capului la femei are și o evidentă funcție de cult fiind legată de cutuma afirmării statutului social.  Marama este de altfel de origine orientală, unde turbanul este un simbol al demnității, al puterii și al investiturii, acesta ținând locul coroanei.

“Coroana” mea, legătoarea de cap sau “fruntarul” cum se numește în Muscel este o fâșie de catifea decorată cu mărgele și paiete strălucitoare, cusută cu modele geometrice sau florale ce fixează marama pe frunte.  Fruntarul, din ce am văzut, se poartă pe cap ca o bentiță, însă tocmai datorită simbolisticii coroanei am ales să îl port vertical, oferind astfel și volum întregii estetici.

În pieptănătură sau în diferitele acoperăminte pentru cap se regăsește și  întreaga simbolistică a părului. O pieptănătură de ceremonie se distinge de celelalte și tinde să dea celui sau celei care o poartă o putere magică, similară întrucâtva unei coroane. După forma sa rotundă și înaltă, acoperământul sau fruntarul, în cazul meu, poate simboliza acordul cu pământul, elanul spre cer sau chiar poate fi asociat fecundității prin asemănarea cu un cerc, prin excelență un simbol feminin.

Pentru mine pieptănătura a fost împreună cu încălțămintea un element modern, ambele susținând piesele textile prin simplitate și transparență. Sandalele din plastic transparent nu au distrat privirea de la maramă și au completat-o în același timp, accentuând ideea de material fin, translucid.

Ar mai fi multe de povestit despre ceea ce însemnau toate acestea pentru oamenii mai de demult, însemnătate pe care noi din păcate o trecem cu vederea în goana zilelor actuale. Însă cam asta am considerat eu că simbolizează toate aceste elemente, o bogăție simbolică pe care o voi purta mândră pentru că știu că am făcut tot ce putut ca să le pun în valoare și să dăinuie peste timp, peste timpul meu cel puțin.

Așadar, avuția nu își are valoare doar în lucrurile materiale, ci mai mult poate în ceea ce ele simbolizează pentru tine și în modul cum le poți transmite mai departe.

Plecând tot de la ideea de petrecere câmpenească și obiecte moștenite de la bunici, am organizat în grădină o zonă de socializare în care baloții de paie au ținut loc de canapele în aer liber. Pe aceștia am așezat macaturi colorate țesute la război de bunica lui Constantin și așa am adus laolaltă arta populară și istoria familiilor noastre din două zone diferite: Câmpulung Muscel și Axintele, Ialomița.

Florina Dumitrache ne-a făcut cele mai frumoase mărturii de cununie, și ele cu o simbolistică aparte: mici căsuțe din lut ale căror ferestre sunt de forma inițialelor numelor noastre și ușa în formă de inimă care ne îndeamnă să păstrăm iubirea vie în interiorul noii noastre case de piatră.

Aici aș încheia povestea Cununiei noastre de Sânziene și a petrecerii câmpenești, lăsând fotografiile să vorbească despre grătar, hore și bucuria unui nou început.

În final aș vrea să mulțumesc încă o dată familiilor noastre pentru că ne sunt alături, împreună facem o echipă minunată și fără sprijinul lor nu am fi reușit să punem totul în practică; nașilor noștri care ne-au călăuzit în această frumoasă aventură și, nu în ultimul rând, prietenilor care ne-au ajutat cu organizarea și au muncit cot la cot cu noi. Mulțumesc și Primăriei din Baicoi și tuturor invitaților pentru bucuria unei zile de neuitat! 

Petrecerea!

Ca orice eveniment fericit, și cununia noastră s-a continuat și s-a încheiat cu masa și petrecerea. Cum sărbătoarea de Sânziene este o sărbătoare solară și agrară, am anunțat o petrecere câmpenească cu grătar făcut în grădină și vin ținut la rece în roaba cu gheață. 

După toate acele emoții unice și copleșitoare ale ceremoniei, am trăit un val de bucurie și împlinire nemărginit în momentul în care am văzut toți invitații așezați la mesele pe care le aranjasem atât. Imi venea să nici nu mănânc, ci doar să admir pe toată lumea care era atunci, acolo, pentru noi, părinți, rude și prieteni care   poate nu se mai întâlniseră niciodată și care acum ne umpleau curtea de veselie și bună dispoziție. A fost unul din cele mai frumoase momente pe care le-am trăit!

Minunatele căsuțe și fotografii au fost realizate de prietena mea din copilărie, Florina Dumitrache și al său Matchbox Film 

Articole despre Cununia noastră de Sânziene au aparut și pe nuntatraditionala.ro sau pe unica.ro

Urmariți-mă și pe instagram sau shop

Andreea & Constantin

25 iunie 2022, Băicoi, Prahova